10. Pe ultimul loc vine tare din urma o inventie recenta: pungile cu pret, despre care nu stii niciodata cat costa. Doriti punga? – Nu, as vrea sa jonglez cu produsele pana acasa. Bineinteles ca doresc punga. Insa, oricat de mult as iubi calota glaciara si mi-as dori sa o protejez cumparand doar pungi biologice, poate ca mi-as dori insa sa stiu si cat dau pe punga aia. Asta fiindca am descoperit ca pretul variaza substantial intre 1 RON (prin Poiana, acolo unde sunt pungi de fite) pana la 0,00 RON (la non-stopul de la colt, al carui patron probabil e un geniu malefic ce isi freaca mainile de bucurie ca a descoperit secretul distrugerii umanitatii: da pungile gratis, calota se topeste si murim toti inecati).
9. Urmatoarea pozitie e ocupata tot de un new entry, pentru care le multumesc din suflet acerlorasi ecologisti care ne-au oferit si pozitia anterioara. Este vorba de informatia pe care vanzatoarele ti-o ofera in ziua de azi atat pe cale orala, cat si prin afise mari, referitor la faptul ca pungile se platesc, indiferent ca e vorba de pungi tip maieu sau tip banana. OK, am inteles ca se platesc, dar de ce trebuie sa mai fac si aceasta fina distinctie? Eu abia inteleg diferenta intre neo-kantianismul Scolii de la Marburg si cel al Scolii de la Baden, cum as putea intelege diferenta subtila intre pungi-maieu si pungi-banana?
8. Nu am sa va dau rest, imi pare rau, duceti-va dumneavoastra si schimbati la chioscul de peste drum. Si daca tot ma duc, as putea sa ii platesc intretinerea, sa ii cumpar niste tampoane si hartie igienica si sa ii culeg sotul de la bodega. Sau sa cumpar de la alt magazin, unde au rest.
7. Ce aveti in geanta?. Pe Elodia, asta am. Nu sunt la aeroport, sa ma controlezi in bagaje, si nu trebuie sa vezi daca eu car dupa mine in geanta colectia de reviste cu bukkake sau o mapa cu acte confidentiale. Trebuia ca seful tau sa puna niste dulapioare la intrare in care sa imi las geanta sau niste porcarii din alea care bipaie la intrare.
6. Dansul e batran, lasati-l va rog in fata. Faptul ca e batran inseamna ca are foaaaaaaaarte mult timp. Atat de mult, incat poate sa stea si la rand si sa nu se bage in fata. E adevarat ca dansul, adesea fost colonel in rezerva, e mult mai simpatic decat mine, cu mainile lui care tremura cand trebuie sa mai scoata din portofel 1.000 de lei din amarata sa pensie de 30 de milioane, cand comenteaza zece minute ca iaurtul nu mai are acelasi gust ca pe vremea lui sau cand ii pica ochii in decolteul lui tanti de la casa. Dar, asta e, trebuie sa ma suporti si pe mine, antipatic cum sunt.
5. Adresarea la persoana a doua singular, de impolitete (pentru clientii sub 60 de ani), sau cu baiatu` (tot pentru cei “under sixty”, insa exclusiv in piata si la florarese – aceasta pozitie din top ne-a fost sugerata de un cititor cu ocazia primei parti a clasamentului). Se stie ca in general clientilor le place sa fie tratati ca si cum ar fi de-ai casei si sa li se inspire sentimentul ca par mai tineri.
6. Nu avem masuri atat de mari/atat de mici. Ah, incerci sa sugerezi ca as fi monstruos de mare, ceva gen Chewbacca, sau foarte mic, incat si la Ion Cristoiu ma uit de jos. OK, cu abordarea asta m-ai cucerit. Sigur o sa revin si o sa cumpar si altadata de la tine.
3. Nu tinem asa ceva. Trasatura comuna a magazinelor din Romania e ca nu tin foarte multe produse. De la ace de siguranta pana la paine sau DVD-uri rewritable (despre care mi s-a spus raspicat in vreo 10 magazine de calculatoare ca nu tinem!), exista o gama variata de produse de care vanzatoarea se fereste ca de dracu’, din moment ce iti precizeaza ca asa ceva. Mai socant este ca e vorba de produse foarte banale; sunt ferm convins ca daca as intreba Aveti tulpini de antrax/uraniu imbogatit/colectia completa a revistei Zoofilia? mi s-ar raspunde da, sau in cel mai rau caz Am avut, dar s-a terminat, mai aducem saptamana viitoare. reveniti dumneavoastra pe miercuri, ca sigur gasiti.
2. Restul aruncat pe tejghea (sugerata tot de un cititor al primei parti a acestui articol, cititor care probabil a incetat din viata cu mult inainte sa-si vada ideea materializata inr-un text). Vrei si restul? Zgarciobule! Na-ti restul la hartia aia de 5 milioane. Hai, aduna-l, sa te vad. Probabil un psiholog ar spune ca aruncarea restului in sila, indiferent ca sunt 5 sau 500 de RON, le da vanzatoarelor un fals sentiment de putere. Eu as spune ca le da un fals sentiment de inteligenta.
1. Pe locul 1 sta insa cu siguranta intrebarea pe care o auzi in toate alimentarele mici de cartier (le stiti, alea inghesuite, cu o tejghea, niste rafturi cu produse ramase acolo de prin paleolitic si preturi ca pe Champs Elysees si un nene/tanti vizibil agasat/a de faptul ca ai intrat in magazinul lui). Ce ati dori?. Nu stiu, nene/tanti, ce as dori, poate mi-as da seama daca te-ai da la o parte din fata rafturilor cu produse si as vedea si eu ce dracului ai in magazin si cat costa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu