vineri, 28 august 2009

Vrei restul in bomboane sau in guma de mestecat ?

1. Moneda Orbit

Am fost sa imi cumpar o paine. De obicei, nu astept 10 bani, dar de data asta am ramas la casa privind-o pe vanzatoare. Se misca greu, foarte greu, sperand probabil sa plec.
Eu, nimic, stateam cu painea in mana, ma uitam la ea si asteptam restul.
- N-am rest, imi spune, si-mi intinde o pastila de Orbit.
- Da… numai bine, dati-mi o pastila de Mentos.
- Pai aia e 20 de bani, imi raspunde. In conditiile astea – scot din buzunar alta pastila de Orbit, primita cu o seara inainte, pe care i-o intind -, eu vreau Mentos, nu Orbit. Ca daca Orbitul a devenit moneda, vreau sa circule in ambele sensuri, nu numai de la vanzatori la clienti…
- Pai…
Si liniste. Se consulta cu colega ei din priviri.
Dupa semnele de aprobare primite, ia pastila mea de Orbit, si-mi da un Mentos. Am luat Mentosul si am plecat. Data viitoare, incerc si cu o ciocolata. Poate merge. Daca eu am Poiana si vreau Milka si ii dau diferenta in Kandia, oare merge? (Cristina)

2. Restul dupa nevoi

Nu sunt atenta la ce rest primesc. Dar ma fascineaza sa urmaresc cum da restul un butic de la mine din cartier. Ma vede fată si imi da batistute de hartie. Baietilor le da guma de mestecat sau cate o tigara, din pachetul vanzatorului, celor pe care ii stie fumatori. Daca il trimiti pe un copil sa-ti cumpere ceva, iti va veni cu bomboane. Cum sa te superi pe oamenii astia? O s-o aduc pe bunica-mea sa vad daca primeste lumanari. (Oana)

3. In carciuma Vama Veche (intram pe teritoriul bacsisului, dar nu parasim zona restului)

Este vorba de un local de langa Gradina Icoanei. Luam pranzul, cerem nota de plata, achitam si mai stam la povesti. Ne prindem ca nu i-am mai vazut faţa chelnerului, desi nu ii spusesem sa opreasca restul. Cand in sfarsit apare ii zicem de diferenta de bani. Se intoarce iute si ne-o aduce. Comentam amical ca daca ar fi venit cu restul la masa, fara sa i-o cerem, i-ar fi ramas. Baiatul, senin, ne raspunde:
- Dar sa stiti ca in nota de plata nu este inclus serviciul, iar ce mi-a ramas de la voi este exact 10%…
Cerem sa vorbim cu patronul ca sa fim lamuriti daca la Vama Veche serviciul e dupa ureche. Apare o doamna care ne spune ca este sef de sala. Ii explicam situatia. Replica femeii ne taie elanul de a primi lamuriri:
- Daca te duci la McDonald`s iti duci singur tava. Aici ti se aduce la masa, deci trebuie sa platesti… Ne vedem de drum. (Dorelian)


Remarci si concluzii

- Magazinele de cartier au mai multe preturi cu 70 sau 80 de bani, in coada, decat au hipermarketurile, unde majoritatea produselor au asa-numitele “preturi psihologice”, cu 90 sau 99 de bani.
- Guma de mestecat, caramelele, bomboanele, in general, orice se poate molfai si este ieftin, paracetamolul sau aspirina, toate sunt monede de schimb. Problema este ca multi nici macar nu intreaba clientul daca le accepta.
- Majoritatea vanzatoarelor si-au creat o adevarata simfonie a gesturilor lente, doar-doar te lasi pagubas si abandonezi metalul la casa de marcat.
- Scuza tuturor vanzatorilor este ca nu exista marunt pe piata. Trombon. Daca esti preocupat, il gasesti.
- Multi considera ca problema restului la o plata este o chestiune incorecta, dar marunta, care se va rezolva odata cu altele mai serioase. Poate fi adevarat, dar schimba apucaturi si comportamente cel care este mai tenace. Deocamdata, in loc sa se modifice comportamentul comerciantilor, au ajuns ei sa-l modifice pe al celor mai multi dintre cumparatori, in sensul ca acestia din urma accepta orice li se ofera, daca li se ofera, mai putin restul cuvenit in bani.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu